Ne sutor ultra crepidam (lat. „Cizmarule, nu mai sus de sandală!”, adică : Cizmarul să nu-și dea părerea decît despre încălțăminte) – Plinius-cel-Bătrîn, în lucrarea sa enciclopedică Istoria naturală (cartea a 35-a, 10, paragraf 36) povestește că pictorul grec Apelles, care a trăit și la Roma, expusese într-o zi un tablou în fața publicului. Un cizmar din mulțime găsi că sandala unui personaj din acea pictură era greșit făcută. Apelles a acceptat critica și a retușat sandala. Dar cînd cizmarul a început să-i judece și restul lucrării, pictorul l-a oprit, spunîndu-i tranșant: „Ne sutor ultra crepidam”. De atunci, cuvintele acestea și-au extins zona de acțiune de la cizmar la orice altă persoană și de la sandală la orice alt subiect. În general expresia se aplică oricui se încumetă să dea lecții și sfaturi într-un domeniu în care nu se pricepe. O întîlnim uneori și în varianta: „Sutor ne supra crepidam”, care are absolut același înțeles. În limba germană găsim proverbul echivalent;: „Schuster, bleib' bei deinen Leisten!” (Cizmarule, rămîi la calapoadele tale!). O zicală românească cu sens apropiat ar fi: „Fiecare cu meșteșugul său”. LIT.